97 . De iubirea lui Cristos, cu care m-a căutat

De iubirea lui Cristos, cu care m-a căutat.
De mila Lui de nespus, prin care m-a salvat,
De-nălţimi şi abisuri, mai adânci ca marea,
Şi mai ‘nalte ca cerul, să sune harfa mea.

Mai dulce-i din an în an;
Mai dulce-i din an în an;
Bogată, adâncă este-a Lui iubire,
Mai dulce-i din an în an.

Pe pământ El a umblat, un trai plăcut având,
Celor ce-L înconjurau, salvare dăruind.
Inimi frânte a alinat, pe orbi i-a vindecat,
A împlinit dorinţe, pe mulţi i-a săturat.

Iubirea-I minunată ce mult a suferit!
Purtând pedeapsa noastră, pe cruce a murit.
Cu sfinţii dimpreună glasul să înălţăm,
Cer şi pământ răsune, pe Domnul să lăudăm.