122 . Dincolo de zare, e-o dimineaţă

Dincolo de zare, e-o dimineaţă,
Mai glorioasă, fără apus,
Sfârşită-i truda şi-o altă viaţă
Am pe vecie cu-al meu Isus.

Dincolo de zare, n-o fi durere,
Boli şi necazuri pe veci s-au dus,
Ci desfătare şi fericire,
Zi nesfârşită fără apus.

Dincolo de zare, o, ce splendoare!
Eu dus de îngeri în faţa Sa,
Iar Tatăl veşnic, mie, un nevrednic,
Un bun sosit sus chiar El să-mi dea.

Dincolo de zare, ce întâlnire
Cu preaiubiţii plecaţi în cer.
Şi-ntr-o unire, făr’ despărţire
Vom fi cu Tatăl acasă-n cer.

Beyond the Sunset