222 . Ca un far pe malul mării

Ca un far pe malul mării
Mi-ai trimis lumina Ta,
În furtuna disperării,
Când fui gat-a mă îneca.

Doamne, fă ca să străbată
Din Golgota peste mări,
Raza dragostei, ce-arată
Portul veşnicei scăpări.

Marea e cu stânci dosite
Ce sunt greu de ocolit;
Şi-s atâtea căi greşite,
Că-i uşor de rătăcit.

Sunt atâţi ce-n întuneric
Drumul drept nu mai găsesc;
Fă-mă, Doamne-un far puternic,
Pentru toţi ce-i întâlnesc!

Dacă luntrea lor spre Tine
Nu pot totuşi a-ndrepta,
Fă-mă să le strig mai bine
Să-ţi dea cârma-n mâna Ta! 

Standing like a lighthouse on the shores of time