253 . Râu de binecuvântare (mp3)

Râu de binecuvântare,
Laudă-ţi aduc cântând,
Pentru marea Ta-ndurare
Ce nu va pieri nicicând.
Să mă-nveţi să-Ţi cânt întruna
Cu cântări de foc de sus
Şi să-mi ţin ochii spre Tine,
Munte-al dragostei, Isus.

Azi înalţ un Eben-Ezer,
Căci prin har Tu m-ai adus
Pân-aici, şi cu-ajutoru-Ţi
Vreau s-ajung cu bine sus.
Când eram străin, departe,
M-ai căutat şi m-ai găsit.
Să mă scapi de la pierzare
Sângele Tu Ţi-ai jertfit.

O, ce mare har primit-am,
Sunt dator s-o spun mereu!
Lege-mi inima-mi hoinară
Dragostea lui Dumnezeu.
Înclinat să-L uit pe Domnul
Să Îl las, deşi-L iubesc!
Ţine-mi inima-ndreptată
Spre al Tău locaş ceresc.

O, când liber de-astă carne,
Faţa Ta o voi vedea!
Îmbrăcat în in subţire,
Tot al Tău har voi cânta.
Vino, Doamne, vin’ degrabă,
Sufletu-mi răscumpărat
Du-l la Tine, sus, în slavă,
Unde-i ziuă necurmat. 

Come Thou Flow of every blessing

Ro­bert Ro­bin­son (text)

Robert Robinson (1735-1790) avea numai opt ani când tatăl lui a murit. Era un tânăr isteț și încăpățânat care îi făcea mamei lui probleme din ce în ce mai mari. Când a împlinit 14 ani, a fost trimis în Londra pentru a deveni ucenic la un frizer, însă acolo a intrat în necazuri și mai mari apucându-se de băut și de jocuri de noroc.
La 17 ani Robert, împreună cu câțiva tovarăși de băut, au decis să asiste la o întâlnire de evanghelizare ca să-și bată joc de cei de acolo, însă când George Whitfield a început să predice, pornind de la versetul "Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?" (Matei 3:7), Robert a simțit ca mesajul era numai pentru el. Nu s-a întors atunci la Domnul, dar cuvintele evanghelistului l-au bântuit timp de trei ani.
Pe data de 10 Decembrie 1755, la vârsta de 20 de ani, Robert și-a predat în cele din urmă viața lui Cristos, și nu după mult timp a răspuns chemării la slujire. Trei ani mai târziu, în timp ce se pregătea să predice, a scris imnul "Râu de binecuvântare", pentru a completa mesajul pe care urma sa îl rostească.