119 . Dragoste divină, sfântă

Dragoste divină, sfântă,
Ce adânc Te dăruieşti!
Şi din inima lui Isus
Peste vremi aceeaşi eşti.
El în cer ne va deschide
Poarta de mărgăritar,
Şi spălaţi în al Lui sânge
Vom păşi salvaţi prin har.
Ca o fiară urmărită,
Ca un şoim lovit eram,
Isus m-a scăpat de moarte,
Peste răni a pus balsam.

Dragoste divină, sfântă,
Mi-ai iertat orice păcat,
Voi cânta de fericire
Toată viaţa ne-ncetat.

Iar în clipa înserării,
Când trudit ajung la prag,d
Voi intra privind la Cristos
Într-al sfinţilor şirag.