258 . Nu dispera în ceasul de’ncercare

Nu dispera în ceasul de’ncercare,
Doar grâul e ales spre-a fi cernut.
Tu n-ai să pieri ca pleava dusă-n zare,
Cât eşti suflare sfântă, şi nu lut.
Priveşte norul martorilor mare,
E drumu’ngust, dar e bătătorit;
Răcneşte leul fioros pe cale,
Dar aminteşte-ţi că-i înlănţuit.

Nu vezi tu peste vălul de’nnorare
Cununa biruinţei strălucind?
E scris că cel ce rabdă până moare
Acela numai fi-va mântuit.
Şi Domnul a trecut prin suferinţe
Şi a răbdat ocară şi dispreţ,
De-aceea este Domnul biruinţei,
Comoara cerului cea mai de preţ. 

În seceta’ncercării tu ascultă
Cum clipoceşte apa de izvor.
De n-ar fi încercări, de n-ar fi luptă,
N-ar fi cununa pentru învingător.
O, nu dori în ceasul de’ncercare,
Chiar veac de-ţi pare, să ajungi să mori,
Te-aşteaptă răsplătirea ta cea mare:
Cununa vieţii, cea de’nvingător!