267 . Totdeauna, pe-a Domnului cale (mp3)

Totdeauna, pe-a Domnului cale,
Au fost lupte şi-au fost spini destui,
Căci acei ce-au urmat voii Sale
Trebuit-au să-I semene Lui.
N-a iubit lumea, nu, niciodată,
Pe-acei câţi I-au urmat Lui cu zel,
Ci, c-o ură mereu ne-mpăcată,
I-a primit pe pământ ca pe El.

Dar cu ochii-aţintiţi la răsplată,
Prin răbdarea Golgotei privind,
N-au cârtit cei aleşi niciodată,
Ci-au trăit şi-au murit biruind.
Nu-i la fel pentru toţi încercarea,
Nici nu-i vremea la toţi într-un fel,
Însă toţi în vreun fel au chemarea
La un preţ de dureri pentru El.

Cei ce fug stau fricoşi la-ncercare,
L-au lăsat sau vândut pe Isus,
Ruşinaţi se vor pierde-n uitare,
Alungaţi de blestemul de sus.
Tu, fii tare, că-n ziua-ncercării
E alegerea ta pentru har;
Strălucit eşti în haina ocării,
Când te urci răbdător pe Calvar.

Tu cătuşele-atunci le sărută
Rugător pentru cei ce le-au pus,
Că-n cereasca răbdare tăcută
Semăna-vei atunci cu Isus.
Iar prin moarte-nmiit vei culege
Răsplătirea cerescului zel,
Căci mereu astfel Domnul
Şi-alege Pe-acei ce-mpărăţi-vor cu El!