105 . Stâncă-n pustie, de furtuni păzeşti (mp3)

Stâncă-n pustie, de furtuni păzeşti,
În umbra Ta pe min’ mă ocroteşti.
La Tine eu bun refugiu găsesc,
În Tine-oricând pot să m-adăpostesc.
Sufletul meu găsi
Scut chiar în vijelii, vijelii.
Stâncă-n pustie, stâncă-n pustie,
Stâncă-n pustie, eu la Tine alerg.
Stâncă-n pustie, Tu, astru divin,
Mântuitorul meu, la Tine vin.
Numai în Tine mă simt fericit,
Şi întru totul sunt adăpostit.

Stâncă-n pustie, când sunt ostenit
La Tine vin şi mă simt odihnit.
Chinul meu Tu îl poţi îndepărta,
Adăpostită îmi e inima.

Stâncă-n pustie, o, Doamne bogat,
Iubire ca-a Ta nicăieri n-am aflat.
De Tine cine mă va despărţi?
În Tine al meu refugiu va fi.